Aug 5, 2016

Who's there?

Old houses always mean stories. My grandma is the best storyteller i have ever known. It could be her age (91 or so) that she remember every single detail of her life, but what matters is how she can introduce you in a new world while telling. It is like lifting you up in a new universe with people you know or you heard about but who would never be the same cause they will have the identity of characters in my grandma's stories. She always make the voices and her stories have a kind of moral or a hidden meaning. She definitely has a gift, the gift of making her life one of the most enchanting story for her nephews.

Să nu-i lăsăm să uite că sunt oameni



„Importante sunt relațiile” a spus John Dryden, un important poet al clasicismului englez. Deși afirmația a fost făcută privind natura literaturii, nu putem spune că nu poate fi valabilă și asupra multor altor domenii, inclusiv asupra celui care ne ridică cele mai mari întrebări, viața. Oricât de anevoioase ar fi și greu de întreținut sau chiar început, relațiile sunt cele care ne definesc ca oameni, cele care ne ajută să cunoaștem oameni și să fim alături de ei. Un om nu este om până nu se află în legătură cu alt om.
Tinerii ascoriști, voluntari la spitalul de boli paliative „Sf. Nectarie”, se ocupă chiar cu a întreține umanitatea celor aflați pe patul de moarte. Nu sunt gesturi mari: câteva vizite, mici conversații, prietenii, uneori și câteva gustări, un ajutor pentru a lua masa, dar bătrânii se bucură cel mai mult de atenția pe care o primesc și de cele câteva vorbe schimbate sau rugăciuni ascultate.
Doamna Aurora- cea încântată că numele ei înseamnă răcoarea dimineții cu ochii albaștri senini, dar care se roagă să-i primească sfârșitul cât mai repede. Este sindromul  care au avut o viață foarte activă și care suferă cel mai mult de imobilizare, de a se simți poveri pentru cei din jurul lor, tocmai pentru că ei au dus cu bunătate poverile celor din jurul lor. Aceste gânduri negre s-au risipit într-o clipă când a început să ne sfătuiască să învățăm limbi străine. A urmat un moment magic. Doamna aceea mititică ce stătea ca un copilaș în pat începe să ne vorbească în germană și engleză cu o energie extraordinară. Studenții la limbi străine i-au răspuns numaidecât, iar vioiciunea bătrânei a sporit și mai mult.
Domnul Marian, noul vecin de pat al D-lui Teodor, în ciuda reticenței de la început, s-a deschis pe parcurs și ne-a fermecat cu povestea fascinantă a vieții sale. Totul a început de la Sudoku, ocupația preferată a acestui domn și s-a ajuns la aventurile unui extraordinar chelner la unul dintre cele mai vestite hoteluri din Europa, care „a furat” meseria de bucătar, care a ajutat la organizarea conferințelor Anei Aslan, care a legat prietenii cu japonezi și și-a deschis propriul restaurant și firmă de catering. Oamenii apelau la el pentru gustul extraordinar al mâncării, iar pasiunea sa extraordinară s-a vădit și din rețetele descrise și promisiunea de a ne mai împărtăși și altele.
În acest timp, Domnul Teodor, care de altfel este bătrânul cu sufletul cel mai tânăr pe care l-am cunoscut, se simțea foarte rău din cauza tensiunii, dar asculta plăpând povestea, ținănând mâna pe mâna unei voluntare și așteptând senin să vină asistenta cu tratamentul.

Sunt doar câțiva oameni extraordinari, care pe patul de moarte se bucură de aceste mici momente de relaționare, dar și mai mult se bucură voluntarii care pleacă de fiecare dată mai bogați cu o poveste, cu o fărâmă de umanitate împărtășită. Cu ajutorul lui Dumnezeu, se întâmplă toate: cu o rugăciune se începe, cu o rugăciune se încheie și la mijloc e rugăciune vie: aproapele lângă aproape.

Jun 2, 2016

Feb 24, 2016

Primele iubiri- Dragostea cea veche îți șoptește la ureche

În toamna aceasta (pe data de14 octombrie 2015 la The Art of Living Galery) am participat la lansarea Aurorei Liiceanu supranumită "Sheherezadă a psihologiei". Cu ocazia Dragobetelor, vă voi propune o lectură. În "Primele iubiri- dragostea cea veche ne șoptește la ureche", Aurora Liiceanu reușește să lege operele autorilor de biografia lor găsind ca formă de expresie așa-zisul mit al primei iubiri și ajungând să creeze o nouă poveste din îmbinarea celor două.

Aceste povestioare amoroase sunt menite să expliciteze diferite teorii din domeniul psihologiei, Aurora având talentul de a descătușa psihologia de dogma teoriei. S-au tot pus întrebări în legătură cu dragostea de demult și cea de acum: de ce ne este mai greu să ne îndrăgostim, să iubim până la sfârșitul vieții? Răspunsul a fost citat de la un domn cu o căsnicie de peste 50 de ani: "Pe vremuri dădeam mult și nu ceream nimic. Acum nu mai dăm nimic și cerem totul." Ne atașăm de cei care răspund nevoilor noastre la un moment dat, fapt observat încă din Antichitate. În "Eneida" lui Vergiliu, Junona și Venus, cele două zeițe, discută despre modul în care îi pot face pe muritori să se îndrăgostească: să pornească o furtună, iar cei doi, Eneas și Dido, se vor adăposti în aceeași peșteră. Mai simplu de atât nici că se poate, iubirea se naște din confruntarea împreună a pericolului, din suplinirea nevoii de a fi împreună, de a avea un tovarăș. 

Cât despre prima iubire, motivul pentru care nu se uită niciodată este că nu are termen de comparatie. Tot ce vom trăi după prima iubire se va raporta la acest unic prim fenomen care ne-a scos din noi. Din câmpul semantic al iubirii distingem prieteșugul, dragostea, dragul, îndrăgirea, atașamentul, îndrăgostirea ca un soi de imbecilizare. Chiar se întreba Cristian Teodorescu: cine și-ar dori să se îndrăgostească? Să devină atât de prost?

Prieteniile dintre două fete sau dintre doi băieți sunt doar o inițiere pentru a trece la sexul celălalt. Chiar și în prietenii apare gelozia. Astfel, ne pregătim printre cei asemnea nouă pentru a depăși frica de a ne apropia de sexul opus. 

Cartea studiază cazurile particulare de egocentrism: personajele lui Stendhal nu se îndrăgostesc niciodată de cineva, ele își iubesc doar proiecția lor. Un mister aparte este de ce un bărbat cu un eșec în dragoste va căuta femei asemănătoare. Sunt identificate de asemenea două tipuri antagonice: Gabriel Garcia Marquez "Un bărbat iubește o singură femeie în 1000 de moduri" și Ion Barbu "Femeile mă atrag în diversitatea lor" 

Aurora Liiceanu mărturisește că a început să lucreze la carte pornind de la câteva întrebări și a sfârșit cu și mai multe. Iubirea nu poate găsi răspuns, dar învățăm s-o trăim interogând-o. Dacă vreți să mai găsiți întrebări, "Primele iubiri sau Dragostea cea veche ne șoptește la ureche" ajută și vă oferă o lectură perfectă de Dragobete.

Feb 4, 2016

lady of the winter tale

once upon a time there was a light and a girl who followed it to the stars.

Jan 29, 2016

Miracles happen

you don't have to wait for a miracle, you just have to open your eyes and see it...

Jan 25, 2016

and i said: fire!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

maybe the fire you see will stop when there will be no woods, but the fire inside you will never finish its combustion as long as you don't want it. it's an endless fire, it's your fire, your life, your soul. it's up to you if you want to burn like crazy or just be a little light on the road for those who need it when it's dark, but they will suffer of cold in the freezing night, and that will make them pass over you, cause you don't offer them enough warmth. However, they will thank in their mind to that little light who help them to reach their destination without getting lost.

Dec 19, 2015

the colorful path to the castle of a colorful soul

don't come to me. the path is too long. the trip will be full of hardships. i am here in my castle. i spread the colors of my soul to the world. don't come if you don't want to be painted, to become a work of art in my colorful universe. you should be afraid of losing your image. but you can clean yourself and i will paint you again and over again. if you don't like colors, don't come to me. fearless. joy. the dream of a new life. it's just an illusion, it's the same, it's just painted a bit and the first rain will clean everything and your universe will be black and white again. be careful. if you lose your way, you can live in my eyes.

Oct 24, 2015

Poem by Nichita Stănescu

Tell me, if i caught you one day 
And kissed the sole of your foot 
Wouldn't you limp a little then, 
Being afraid of crushing my kiss?

Sep 26, 2015

Open window



 I have lost you so far in the depth of my soul where only the shadows of happiness stay . The darkness is weackened by a noble lighthouse. There is your home, my dear, there is your home...




Sep 13, 2015

Rose story


   

















Well, these are not my best photos of a rose, but ... one day i saw that my neighbour's  rose  had a bud. I've been haunting for its flourishing a whole week. Then, on a rushing day i saw it with a slight line of light and it was so beautiful... the day passed without any notice. Before sleeping i was thinking of taking a photo of the beauty in the morning and surprise!... the flower withered and fell. I regretted this with all my heart. After some weeks... a new bud... this time i didn't escape it... i followed him in the morning when the flower just began to open and at meal time when it looked how you could see it...
I did have a second chance, but life usually gives us one... as Eminem says "one opportunity, one shot"

Sep 6, 2015

Una dintre pietrele mult grăitoare...

cladire veche Braila
Clădirea veche, părăsită, dar atât de maiestuoasă din spatele primăriei si pe platforma căreia se adună tinerii chemați parcă de un glas tainic are o poveste ca toate celelalte pietre mult grăitoare ale Brăilei. Dacă reabilitarea unui astfel de monument nu este posibilă, măcar să ne îmbogătim cu povestea lui si a oamenilor pe care i-a găzduit de-a lungul timpului.

Denumire: Vila Spiru Dumitriu
Adresa: Bd. Independetei, nr. 1 A
„Lotul pe care este amplasată clădirea a apărut pe harta orasului în 1890, odată cu parcelarea terenului ocupat altădată de cimitirul Sf. Spiridon. Primul proprietar a fost inginerul Vasile Ignat, căruia i-a urmat armatorul Spiru I. Dumitriu mentionat ca atare în inventarele clădirilor din 1912 si 1930. Clădirea cu demisol, parter si etaj partial este ilustrativă pentru arhitectura rezidentială în stil national asigurând un loc ideal pentru contemplarea peisajului spre Dunăre si Muntii Măcinului.” (ne informează dr. Maria Stoica).
cladirile Brailei
Despre armatorul grec, cel de-al doilea proprietar, am aflat de la dna Valeria Ursan că ar fi avut doi copii, un băiat si o fată. Se spune că băiatul era suspectat de o anume infractiune si a fugit în Germania, iar sora lui s-a măritat cu un procuror numit Pastia cu care a plecat de asemenea în străinătate, probabil tot Germania. Fata a rămas văduvă si a fost îngrijită până în ultima clipă de îngrijitoarea Julieta căreia i-a lăsat prin testament toate slepurile pe care stia că le detine tatăl său. Desigur, când slujnica a venit după revolutie să îsi ia în primire mostenirea nu a mai găsit nimic din ce scria în act. Dumitriu a mai avut un văr bun inginer, dar care nu a atentat niciodată la luarea în posesie a acestui imobil. Clar este că după 1990 o rudă a intentat proces si după lungi scandaluri în presa locală clădirea a fost retrocedată si vândută. Atât despre mostenire.

Dar după cum ne-au învătat anii comunismului, în România, o casă nu este întotdeauna locuită de proprietarii ei de drept, mai ales dacă este de amploarea Vilei Spiru. Nationalizată sau nu, casa a fost locuită de armtata de ocupație rusă până în 1952. Între 1948-1949 a găzduit Securitatea si acolo se adunau cocoseii de aur. 

Desi BNR a încercat să protejeze rezerva de aur a României de armata rusă transformând-o în monede de aur, iată că acum proprietarii de astfel de monede erau obligati să îi predea de bunăvoie sau erau urmăriti ajungând chiar la închisoare. Pentru a ne imagina cât de pervers lucrau securistii vom da exemplul unui evreu care a depus 100 de cocosei. Când i-a numărat securistul nu a găsit decât 99 si l-a acuzat de fraudă pe bietul evreu care, după ce i-a numărat si el, s-a dus acasă să îl caute pe cel pierdut. La întoarcere aduce moneda lipsă, dar la numărătoare ies 101. Evreul rămâne perplex, iar securistul i se adresează rece: „Du-te acasă si adu restul, dacă nu vrei să-i luăm noi”.

După 1952 casa a fost dată spre locuire. După 1990, s-a descoperit în zidul casei, în cea mai mică dintre camere, un seif plin cu cocosei de aur, rămas probabil de la securistii care îi adunau si si-i însuseau. Fiica celor care au locuit acolo s-a minunat multă vreme de faptul că, bebelus fiind, a avut pătutul exact sub seiful cu pricina.

Revenind la perioada comunistă, aproximativ în anii 1960 vila devine Clubul Tineretului apartinând de Casa Tineretului. Demisolul ajunge astfel să găzduiască discotecile, dansurile, distractia celor care acum se adună pe platforma acestei clădiri fără să stie că locul acela le-a fost cândva dedicat.

După revolutie, s-a deschis un restaurant intitulat sugestiv „La cocosul de aur”, al cărui proprietar a fost înstăritul tigan Gyuri Farcas. Interiorul era unul elegant, de culoarea piersicii, cu scaune tapitate si tot tacâmul. Acum a rămas doar culoarea aceea plăcută ce se decojeste după cum veti vedea în fotografiile trimise de dr. Maria Stoica. Mai departe, se spune că ar fi fost cazinou, bingo, iar spre 2000 chiar sală de internet caffe la demisol, după care a ajuns în starea în care o vedem si astăzi.


Ce e poveste si ce e adevăr nu mai contează... important este că acest mic palat are o viată ca orice om pe care e bine să o valorificăm, să n-o lăsăm să piară în anonimat. Poate, într-o zi nu prea îndepărtată, suflul oamenilor vechi se va uni cu cel al oamenilor de azi, iar trăinicia clădirii îsi va găsi o functionalitate. 

Multumesc tuturor celor care m-au ajutat în cercetare.
http://www.infoest.ro/stiri/in-obiectiv-braila/cladirile-brailei-istorie-prezent-autor-georgiana-tudor.htm#sthash.7F4WPStu.dpuf





Sep 3, 2015

Game of girls

A girl never limits herself to pose. She feels, she lives, she dreams until the sun falls  and then over again. Her eyes never lie to those who know  to listen...Her nobility, her elegance is something she is born with. There is a portrait of her  for everyone who deserves. A thousand looks, a thousand smiles, a thousand secret emotions are waiting to burst into the posture of a lady.
Then they will barely say: "I fear that you'll hide within a foreign eye" (Nichita Stănescu)

Aug 21, 2015

Drum



Frunziș de gânduri
Crengi uscate
Zâmbet și priviri
Nedeviate
Muzică, experiment
Căldură peste tot                                                                                             
Ce ne unește?
Căutarea de stele
În orașul rămas în urmă
Agățat de întârzierea
Roților sale pătrate
și lipsa sclavilor egipteni
ce au zidit piramidele...
Ah, Răbdare!
Mi s-a dezgolit sufletul,
Am lepădat balastul
Asfaltul încă lucește
Și ei, prieteni de nicăieri,
Au curățat cu grijă
Fără să bănuiască
Că din vrăbiuțele pe care le scuipau
Eu îmi reparam aripile frânte.






Aug 10, 2015

The never-changing story

     
Once upon a time a girl had to choose between two doors, between two worlds. Both were closed, both were tempting. One attracted her with its light, the other with its shadows. She has been weighing her options one against the other, thinking and wondering what lies beyond till she started to dance. She was now dizzy and going to listen to her heart.Fascinated by its mysteries, she turned towards the dark one and even gave it a try...after all it was the light that she finally went for, knowing the two paths of her destiny.

Jul 27, 2015

The Young and the Restless

Young girl is dreaming of the expected in her life. 
She loves the sun, she loves the nature, she loves the game of life.

Jul 23, 2015

The train of my destiny









Pietrele mult grăitoare

    Un oras îl cunosti după impresia pe care ti-o lasă oamenii si casele.
   Brăila e un oras bătrân. Pe stradă vezi doar copii foarte mici si bătrâni, tinerii care dau suflul unui oras sunt plecati la facultate, cei mai multi cu gândul de a nu se mai întoarce. 
    De la oamenii de acum nu poti afla foarte multe, sunt doar o umbră a celor de altădată si trăiesc cu nostalgie în anonimat, cei care ies în evidență cu proiecte aberante si înjositoare pentru viitoarea "capitală europeană" nu sunt reprezentativi. 
   Rămân, asadar, casele. Ei bine! Ignorând starea jalnică a majoritătii, clădirile vechi ale Brăilei sunt cele care rămân în memoria turistilor pentru că poartă în crăpăturile lor povestile nespuse ale unei alte lumi zugrăvite exemplar de Panait Istrati si Fănus Neagu. 
   
Necunoasterea universului întemnitat în crăpăturile zidurilor din Centrul Vechi si de pe bulevarde e sărăcie, pustietate, stepă sufletească. Numai privindu-le auzi strigătul povestilor din piatră care stau să se reverse peste cel vrednic să le primească. Cei doi scriitori brăileni ne-au creionat o lume magică de haiduci, hoti de cai, pescari, oameni cu suflet de aur care stiu să deslusească suflarea vântului si să o ducă mai departe, oameni curajosi în bunătate care au trăit autentic cu noblete ascultându-si inima. Pitorescul e domeniul lui Istrati, Misticul al lui Fănus Neagu.
 
    Din Chira Chiralina, Codin, Kir Ianulea, Mos Anghel si Viata lui Adrian Zografi, se naste o Brăilă poznasă, un loc de bastină al inimilor năvalnice. Oamenii se chinuie să trăiască, dar nu uită să se bucure de viată, sunt romantici, se avântă în pasiuni puternice, au un sistem de valori în care patronează prietenia, strădutele mahalalei au acelasi farmec pe care îl are statiunea Lacul Sărat cu vindecările sale miraculoase. 
   Spiritul călător al autorului vede pretutindeni lumea prin ochiul Brăilei care rămâne în inima sa. Pe strădutele ei, de la salahori, brutari, soldati, cersetori, haiduci, hoti, criminali, pierde-vară si oameni cuminti a învătat tot ce se putea învăta. A coborât în abjectia umană si a revenit neatins, acesta e miracolul pe care i l-a oferit călirea în apele amestecate ale Dunării. 
    Îngerul a strigat, Frumosii nebuni ai marilor orase, Povestirile din Balcania o încarcă pe Brăila dintâi cu seva legendelor si a unui grai dunărean specific Bărăganului. Obiceiurile se contopesc într-un  delir al cuvântului ce apartine unor initiati care cunosc tainele locurilor, care se hrănesc din poveste, din imagine, din zvâcnirile unei inimi lăsată pradă farmecelor. Este o lume care  se transformă si trăieste în mit ca să supravietuiască reusind să se conserve astfel. 
   Brăila tuturor neamurilor, topos de confluentă al civilizatiilor balcanice, colectionând exemplare din toate zonele României, ajunge să fie un spatiu fără limită, un pământ al nimănui si al tuturor, al vechimii, al Dunării, al unei spiritualităti omogene hipersensibile la semnele nepătrunsului, fără granită între realitate si fictiune cu o bogătie a preaplinului, cu un orgoliu nesătios al supravietuirii. 
Casele au păstrat toată gloria romanelor si povestirilor, de ce nu ar face-o si oamenii?

x

Jul 21, 2015

Jul 9, 2015

flowers' beauty in their own ground

Waking up in the morning and seeing such a treasure in your garden could make your day!
Try to smile and be grateful for every sign of heaven you're coming across in your way on earth!

May 7, 2015

Filozofia florilor

Când primim un buchet de flori, ni se transmite un mesaj extraordinar. Acela de a înflori mereu, de a fi veseli, luminoși, frumoși, pentru că floarea, deși e tăiată de la rădăcină și urmează să moară, nu încetează să strălucească.

May 5, 2015

May 1, 2015

looking for shadows


Vis matern/ when a girl is dreaming of the wonders she expects in her life

         
                Miriam se va chema. Va fi o fetiță cu rochițe înflorate și aripi de înger împletite cu fluturi. Irișii ochilor ei vor fi înmuiați  ori în catran ori în fundul cerului, acolo în centrul furtunii unde e liniște  mereu. Trupul ei firav va fi tras prin fus și va pluti deasupra lumii anoste ca o boare de culoare. Surâsul ei va fi spânzurat între un scripete de la răsărit și o gropiță de catifea din marginea apusului. Când se va naște ea,  hașura neterminată nu se va mai ruga Domnului pentru un zumzet colorat.