Dec 27, 2014

White- Flower Story


Well, I am going to tell you a story about a little pocelain doll . Her name is White-Flower and her house is the highest tower of a castle , which is situated on a big white cloud. One day she saw there was snowing and she profoundly wanted to play . Then she went out on the balcony . There was the world under her... A strong desire was born in her soul . That was to fly!


She looked thoroughly around her . She was a bit nervous and looked back for the last time.

Now she was down in the  snow. It was feeling so good... it was soft and welcoming.
She dared to dream big, but was she on the right way?



She was despised by the ones who lived on the big cloud.


The nice porcelain doll stood up.



The White-Flower was still alone as she actually had been in the castle. However she liked very much the snow, the trees and everything else. How free and secure she was feeling  as after escaping from a prison.


The beautiful doll overcame the thrill of exploring a new world and build herself a house out of the Unknown.

Dec 22, 2014

Colindăm , colindăm

 
     De ani buni merg în fiecare an la colindat. Nu a fost niciodată vorba despre bani  sau obligatie, ci trăire pură a sărbătorii , bucurie.
    Tinerii au tendinta de a se rupe de traditie, însă fără a-i cunoaste substraturile cu adevărat! De multe ori părintii/ bunicii ne spun să facem cutare sau cutare lucru că "asa e obiceiul" dar aproape niciodată nu ne explică întelesul a ceea ce înseamnă acea practică. 
Recunosc că pentru mine colindul are o istorie aparte legată de copilăria mea. De  mică am mers împreună cu verisorul meu pe la rude în satul bunicilor. Crescând mă înfiora gândul că va trebui cândva să renunt, apoi am aflat că în satele de traditie din Nordul Moldovei si nu numai până si adultii merg în grup la colindat. Până la urmă colindul nu este neapărat o formulă magică de a alunga spiritele rele după cum spun bătrânii ci este împărtire de bucurie! Copiii cântă fericiti, gazda îi răsplăteste- e ca si cum ni s-ar oferi un ajutor spre a fi mai buni în această perioadă a anului primind colindători. Răsplata nu constă întotdeauna în bani. Vă spun din experientă că de amintit nu mi-i amintesc pe cei care oferă o sumă mai mare , ci pe cei care sfâsiati de emotie varsă lacrimi, pe cei care ne invită cu căldură înăuntru si ne oferă o bomboană sau chiar pe bătrânelele care nu stiu cum să îti încarce buzunarele cu nuci. Primii colindători au fost îngerii , magii si păstorii care aflând de Nasterea Domnului  s-au dus si  au împrăstiat vestea în cer si pe pământ cum spune un colind. Oare nu este această o ocazie de a iesi din sfera noastră de răutate si profan si a ne integra sacrului pentru putin măcar?
    Iar pentru a vă exemplifica micile daruri ale acestei îndeletniciri vă voi împărtăsi din cele mai memorabile momente ale carierei mele de colindător: 
  •    Odată o bătrână vorbea cu nepotii din Canada pe Skype si a venit cu laptopul la usă pentru  ca cei mici să vadă cum se colindă în România. 
  •     O altă doamnă are copiii decedati si în fiecare an mergem la ea pentru că se bucură de noi ca de o minune de Crăciun.
  •     O învătătoare  ne primeste în fiecare an cu bratele deschise si ne invită încă din toamnă să venim să o colindăm din nou. Ea ne invită mereu în casă si ne serveste cu ce are ea- un pahar de suc sau o prăjitură- debordând mereu de ospitalitate.
  •     Profesorii nostri iesiti acum la pensie  au satisfactia faptului că au rămas în constiinta elevilor si îsi amintesc cu drag din pătaniile profesiei lor.
  •     Un cuplu fără copii îi încarcă de fiecare dată cu dulciuri pe toti colindătorii.

    Cu toate acestea incidentele comice sunt nelipsite spre amuzamentul grupurilor de prieteni. Oameni tâfnosi care deschid usa si o închid la loc, altii care întreabă cine e? apoi te lasă să astepti...dar acestea nu trebuie să vă descurajeze! Emotia lacrimilor,  vecina care închide aspiratorul ca să ne asculte pe noi si cei care îsi aduc nepotii în brate : "mami, uite au venit colindătorii" , usile care se deschid la auzul cântării merită din plin. 
    Măcar odată în viată trebuie să mergi la colindat să trăiesti bucuria de a dărui din suflet , să simti sărbătoarea Nasterii Domnului în sensul ei profund,  să aduci zâmbetul si emotia pe chipul celui care poate în singurătate se va alina  cu amintirea voastră. Să rămâi în suflet copil!

Dec 21, 2014

III

               

Când va răsări soarele,
Îl voi îmbăta,
Dar nu prea tare
Căci
Mai avem nevoie de căldura lui
Oare, dacă soarele e beat
Vom reuşi să prelungim răsăritul

o zi întreagă?

Dec 20, 2014

Din ciclul "personaje" : OMUL CU FLAUT

   Dacă locuiti în Brăila sau măcar ati avut cândva ocazia să treceti pe Strada Mihai Eminescu * probabil că l-ati văzut si pe omul care cântă la flaut în fata fostului hotel "Pescărusul" . Pare că aduce un omagiu clădirii aflate în prag de prăbusire, par din acelasi timp imemorial, ultimele relicve ale unor povesti nespuse... Ne e cunoscut tuturor, dar oare câti ne putem mândri că îl cunoastem? 
    Să facem un exercitiu! Ce stim de fapt despre acest om?
1. Ne face viata mai frumoasă prin ceea ce cântă. Ne trimite cu gândul la marii maestrii ai muzicii...ne face să visăm... Trebuie să îi auziti improvizatia pe "Valurile Dunării"!
2. Copiii mici plimbati de mămici nu adorm decât ascultându-l, apoi când cresc mai mari refuză să se întoarcă acasă înainte de a-l vizita pe omul cu flaut
3. Se îmbracă sărăcăcios si nu întinde niciodată mâna să cersească, are servieta deschisă pe jos, dacă ai ceva de oferit. De asemenea, se opreste din cântat pentru a-ti multumi. Iar pentru cei care  găsesc un moment să îi privească ochii , bătrânul are un suflet nobil, privire demnă , încărcată de suferintă, dar în acelasi timp cu un zâmbet al fiintei de recunostintă pentru ziua de azi, pentru  sansa de a putea cânta încă odată!
   Cam atât se poate observa ca simplu trecător, dar ca om îndrăgostit de povesti afli că a fost cândva un copil fericit cu mii de visuri cutezătoare care a învătat să cânte la flaut  la "Casa pionierilor" în clasele mici. A făcut parte dintr-o fanfară cu care a câstigat locul 2 pe tară, a mers la o scoală de pe bulevard. Iar acum se rupe firul, îi e greu să vorbească, are o stângăcie izvorâtă din pierderea deprinderii de a discuta cu semenul său, totusi gesturile nobile nu au suferit această degradare: îsi ridică sapca din politete, poate din dorinta de a ne privi . Se exprimă mai bine cântând, ne face o mică demonstratie cu fragmente din mai multe partituri.  Apoi,din nefericire, am pus si întrebarea al cărui răspuns îl intuiam deja: 
-Familia?  
-Nu mai am pe nimeni. Mama mi-a murit acum 20 de ani, iar sotia acum 10 . Sunt doar eu si...( ne indică sugestiv cu un gest plin de tandrete flautul)
   La plecare ne cântă un mars patriotic: Treceti batalioane române Carpatii!
   Acesta e al nostru om cu flautul său fermecat! Singurul street-musician din Brăila. 
Acum vin sărbătorile ...i-am lăsat în servietă o felicitare în care îi urez din partea trecătorilor să  îi fie fericite. Hai să îi împlinim această urare! Zâmbetul de pe buze si lacrima din ochi înainte de a cânta din nou îmi întăresc credinta că pentru omul magic trebuie să se întâmple o minune fie de la Dumnezeu fie de la oameni!

*(Strada Republicii sau vechea Cale Regală)

Dec 16, 2014

Explozie

         Bănuiesc că ați auzit cu toții de explozia acelei centrale termice din apartamentul de deasupra Irish-ului. S-a întâmplat să trec prin zonă  chiar când se desfăsurau actiunile de salvare. Pompierii urcau si coborau pe scări, fumul gros se ridicase peste înălțimea blocului- mai ceva ca în filme , de-a dreptul "senzațional". Dar ceea ce m-a uimit nu a fost atât evenimentul în sine, care până la urmă este o tragedie, cât oamenii care se adunaseră acolo ca la mici gratis. Intersecția era plină ochi pe toate părțile , pe puțin 200 de oameni căscau gura si asteptau cred că nici ei nu stiu ce. Înțeleg că asa ceva  nu vezi în fiecare zi, dar totusi tragedia unuia n-ar trebui să devină spectacolul altuia, dar la ce să ne mai asteptăm dacă mass-media < adevăratul dictator al maselor> asta face . 
         Două minute cât am apucat să văd din autobuz si m-am îngrozit, erau mai mulți ca la parada de 1 decembrie... Stiu că este vorba de psihologia maselor , dar asta nu înseamnă că individul nu se poate corecta... Să ne gândim cel putin la filmele americane si nu numai: în cazuri de  genu , nu apăreau mai mult de 50 de gură-cască, oamenii aceia chiar nu aveau altceva de făcut? Se simteau chiar atât de importanți doar pentru  că se holbau la un incendiu si la "pompieri în actiune"?

Poeme lunii pline

 II
Noapte bună, Trădă,
Să ştii că ai o misiune
Va trebui din cum- necum
Să-mi faci botezul sufletesc
Din nou şi iar
Până când
E neaţa!
Am fost în vamă în seara asta
Şi te chem să vezi răsăritul cu mine
Nu e prea frig…
Avem soarele în noi.

Toate bune!

Dec 15, 2014

Crăciunul nu e doar în familie!

             
În pragul sărbătorilor de iarnă, Asociația Clubul de turism PROILAVIA Brăila vă invită sâmbătă, 20 decembrie 2014, ora 10, la Centrul Multicultural și de Recreere „ Poarta Cetății Brăila”, str. Ana Aslan nr. 27-29, la evenimentul cultural-artistic 
„ Copii pentru copii”.
          Va fi o expoziție cu vânzare în scop caritabil de felicitări realizate manual prin tehnica quilling.
          De asemenea va avea loc și un spectacol în care se vor interpreta poezii, colinde, cântece la chitară. Pe fundal vor fi proiectate fotografii de iarnă realizate de membrii Clubul de turism PROILAVIA.
           Felicitările sunt realizate de către copii, care învață tehnica quilling în cadrul unor ateliere cu tema sărbători de iarnă și Crăciun (felicitări quilling și colaj) în cadrul proiectului “ Copii pentru copii” derulat de Clubul de turism Proilavia cu sprijinul Consiliului Județean Brăila.
          Din fondurile obținute, membrii Clubului de turism Proilavia vor lua cadouri de sărbători pentru copii din comuna Traian, jud.Brăila, oferindu-le astfel o bucurie de Crăciun.

 Eu am participat la atelierul de quiling de săptămâna trecută si vă pot spune că se crează o atmosferă extraordinară de prietenie si relaxare. Cei mici sunt de-a dreptul simpatici, deja experti în această nouă artă, iar Flori, coordonatoarea activitătii, explică cu răbdare fiecăruia si dezvăluie din tainele acestui mestesug. M-am distrat pe cinste alături de prietenele mele si vom merge si săptămâna aceasta marti si joi de la ora 14:30 la acelasi centru "Poarta Cetătii"- clădire nou renovată care m-a uimit prin arhitectura deosebită si aerul primitor al fostei case cu stafii, seamănă a Nică Petre pentru cunoscători. Vă invităm si pe voi alături de noi, dacă nu la atelierele de marti si joi, măcar sâmbătă la spectacol pentru a da sens deplin trudei celor mici care vor face fericiti tot niste piciDacă doriti să faceti ceva deosebit în perioada sărbătorilor , acum aveti ocazia! 

Dec 13, 2014

Poeme lunii pline: Luna plină


Clipeşte, aud croncănituri de chipsuri
Mă întreb unde e, unde poate întârzia…
E un joc al umbrelor,
Suntem prudenţi şi
Deodată brusc răsare
Luna plină, magică –i oare ?

Pulsul inimii desenează frecvenţe năucitoare
Atinge piscuri şi adâncimi abisale

În nord, în sud, în est , în vest

Galbenă, sărată, dulce şi stresată
Luna plină râde, iar ei,
ei se luptă în van .

Dec 11, 2014

Gangs- review

Gangs is a fantastic movie .

It is the kind of story we used to like when we were little children.It reminds me of a fairy tale. It is about adventure, danger,love,  big questions, great answers and a happy ending.

Maybe  happy endings are no longer mainstream , but they are so nice and encourage us to dream. Nowadays even teenagers are afraid to dream. I said fairy tale because Flo, his brother and the rest of Rox  are somehow modern heros. They all come from miserable families and manage to build strong relationships based on true feelings which transform them into models, models of friendships, of courage, of freedom, of honour, of receiving the proper reward according to our deeds and last but not least the belief that the goodness overcomes the evil.

Poeme lunii pline

 Acesta e un ciclu al unor poezii .Dragoste adevărată  si cunoastere prin dragoste , poezii scrise din dorinta de a imortaliza, de a surprinde , de a desprinde, de a înobila. Aceasta este prima din serie . Voi posta în mod constant   " continuarea " povestii lirice.
I
Am ridicat privirea
si era verde
Am furişat o ocheadă spre înalt
si era albastru
Din verde si albastru


erai tu.

Dec 8, 2014

Două piese într-o cronică

Iată si celelalte două piese pe care le-am vizionat la Festivalul Zile si Nopti de Teatru la Brăila încheiat pe 7 decembrie.

TRĂDARE - piesa jucată sâmbătă seara la Sala Studio a fost un adevărat regal. Pe lângă faptul că mi-a oferit deosebita plăcere de a revedea echipa din "Poveste de familie" , acest spectacol mi-a dovedit că un regizor bun ( si aici mă refer la Sânziana Stoican)  poate pune în scenă un subiect atât de banal ca trădarea< vechea poveste: sotia are o aventură de 7 ani cu prietenul cel mai bun al sotului>  si să te uimească , să te surprindă. Elementul de noutate principal este acela că scenele sunt prezentate de la coadă spre cap: prima este cea în care sotia Ema, interpretată admirabil de Sabrina Iaschevici , se reîntâlneste cu fostul amant <Jerry> din disperare că se desparte de sotul< Robert>. În discutia lor evocă momentele trecutei aventuri- starea actuală a fiecăruia- stânjeneala venită din faptul că încă se iubesc sau din faptul că se învinovătesc că nu au reusit să ducă relatia mai departe. Urmează o scenă de peste câteva luni care ni-l prezintă pe Jerry ca pe o persoană cu grave probleme de constiintă -tip care pare să-l avantajeze pe actorul Ionut Visan- cei doi prieteni se confruntă si ies la iveală nenumăratele trădări si adevăruri. Fiecare trădează pe fiecare - acesta este principiul pe care l-a evocat piesa si la care mă asteptam din dorinta de a o compara cu un serial turcesc cu acelasi nume. Urmează scene în ordine descrescătoare până la momentul închegării  relatiei extraconjugale la o 
petrecere de Crăciun. Scenele se leagă între ele prin anumite amintiri ce ajung să fie evocate până la
urmă, dar si prin altele care se repetă ca un glas justitiar în constiinta personajelor.M-a frapat faptul că absolut fiecare scenă oferă imprevizibilul.Cele trei personaje joacă pe rând si rol de povestitori , de cor specific teatrului antic cu mici divagatii menite să accentueze nuanta tragicomică a piesei. Un alt aspect este că trădare se întâmplă si între acesti oameni culti editori si conducători de galerii de artă. Piesa spune o poveste extraordinară pe care personajele o stiu , e ca si cum s-ar întâlni după multi ani si ar recompune scenariul prin vechi amintiri si povestiri de care cei trei prieteni se amuză acum. Un triunghi amoros bizar în care încornoratul nu este chiar încornorat. 

PAPARAZZI SAU CRONICA UNUI RĂSĂRIT DE SOARE AVORTAT: am ales această  piesă
pentru metafora din titlu.Duminică la ora 12. Desi eram constientă că promite mai mult decât ar putea oferi, curiozitatea de a vedea ce se ascunde în spatele acestei metafore neobisnuite a învins. Un gunoi sau în varianta blândă -o aiureală. Părerea mea este că a fost doar o copie nereusită a stilului modern, un kitsch excrecabil, fără valoare. Are mesaj- dezumanizarea înainte de sfârsitul lumii. Soarele este pe cale să se stingă , dar fiecare îsi vede de banalul său absurd. Lipsă de logică si sens de multe ori. Singurul lucid simpatic este bătrânelul orb, el pare să poată opri chiar crima prin bunătatea sa. Uneori l-am perceput ca pe o metaforă a Marelui Orb, care ne sună din când în când să ne facă să mai privim în jur, dar de care nu avem timp. O lume decăzută, descentrată , aproape irecuperabilă, în care fiecare îsi trasează propriul cerc negru suferind de drama singurătătii. Un furnicar în care nimeni nu mai este cu adevărat ceea ce pretinde . Disperare. Poate acest haos a fost si mesajul regizorului, dar nu pot spune că mi-a făcut plăcere, nici că m-a încântat, nici că voi mai merge vreodată la vreo piesă asemănătoare. Răsăritul avortat nu este altceva decât refuzul omului de a se opri pentru câteva secunde în fiecare zi să privească soarele, lumina. 
Preferata rămâne Hai iu iu! , dar cu aceste trei piese m-am îmbogătit anul acesta cu ocazia festivalului. Asteptăm răbdători să vedem clădirea teatrului terminată pentru că nimic nu se compară cu portia anuală de teatru.

Dec 5, 2014

What about the time?


Time could pass

Time could stand

Time could sometimes be your friend

Time flies till the next

Time finally comes to rest

There's future

There's past

There's nothing left for now

Time is law,

An Unfair Law

Which leads their lives to no

Time could hurt and make you happy

Time don't give you any copy

Is it real? Is it fake?

It's delicious like a cake

in lost time searching

So, to me

Time a link must be

Time is a convention

Mostly a reflection

OF whoever knew

Power means to escape from time

Away from it to be fine

Time could be your life or

Time could be your eternity

In some cases you can marry it

In others you're just planning how to be a murderer,

a malicious murderer of time.




Dec 3, 2014

Cronică de teatru: Hai iu iu! (regia-Radu Afrim)


În perioada 1-7 decembrie se desfăsoară Festivalul National Zile si Nopti de Teatru la Brăila cu tema: Mari povesti- Mari regizori. Chiar săptămâna trecută a avut loc Festivalul Teatrului Dramatic din Brasov, de unde piese ca American Buffalo poposesc si la noi.

Pe 2 decembrie s-a jucat Hai iu iu! -concert de remixuri , realizat în cinstea Mariei Tănase- tocmai de aceea am ales să port costumul national la un asemenea eveniment ,atât in cinstea marii doamne a cântecului românesc cât si cu ocazia zilei nationale a Românei. Fiind o piesă regizată de Radu Afrim , mă asteptam să fiu luată prin surprindere, să mi se dea de gândit ceea ce s-a si întâmplat.
     
Radu Afrim este un regizor tânăr profund modern. L-am urmărit în emisiuni si i-am vizionat piesele , pentru că teatrul său este unul controversat contestat de unii si lăudat de altii. În opinia mea, el este un artist adevărat cu viziune care lucrează la modernizarea si contemporaneizarea teatrului românesc. Deja putem vorbi despre un specific al stilului său, despre anumite motive recurente si chiar despre tehnici aparte de a pune în scenă. 
     
Spre exemplu, chiar în Hai iu iu!, spatele scenei este tratat ca o fereastră- universul în care se joacă nu este unul închis , ci deschis spre neant, spre real- în cazul acesta fereastra a fost reprezentată de proiectii video. De asemenea , a apărut si motivul erosului demistificat, batjocorit, decăzut, de bravadă, cel spiritual ajungând să fie tragedie -nevasta măritată de părinti pentru avere îi cântă sotului <urât> până acesta se spânzură. Personajele sunt îmbrăcate sumar în haine negre usor largi menite să dea volum si să aibă o miscare proprie în dansul actorilor.
     
Spectacolul Hai Iu Iu Nu Hey You You s-a născut la Gala Tânărului Actor – HOP – program permanent al UNITER, la Costineşti, la început de septembrie şi este rezultatul atelierului de creaţie „Maria Tănase – 1913-2013”, coordonat de muzicianul Vlaicu Golcea, timp de 4 zile pline! S-a reusit o adaptare a pieselor Mariei Tănase pe toate genurile muzicale moderne: de la hard rock, la pop, dubstep, disco, baladă, cor, etc.
     
Povestea piesei : personajele privesc hipnotizate poza Mariei Tănase până încep să danseze într-un joc mistic al ielelor. Rând pe rând Rareş Andrici, Irina Antonie, Aida Avieriţei, Ilona Brezoianu, Anghel Damian, Flavia Giurgiu, Amalia Huţan, Lorena Luchian, Ruxandra Maniu, Ioan Paraschiv, Gabriel Sandu, Petre Ancuţa & Emilian Marnea vin pe scenă si interpretează câte o piesă acompaniate de dans, de alte personaje, de film sau doar instrumental, totul decurgând într-o ordine logică sau simbolică. 
     
Viziunea unică se distinge în fiecare remix , dar mai ales în cunoscuta Cine iubeste si lasă , unde filmuletul ne prezintă rodul blestemelor, al pedepsei lui Dumnezeu care actionează ca un răzbunător al celui părăsit. Nu lipseste ironia- au fost momente în care s-a râs copios- conflictul dintre două actrite pentru Badea Gheorghita, dar si dintre cei doi cavaleri îmbrăcati în frac pe post de lăutari . Traditionalul se împleteste cu modernul în cele mai neobisnuite moduri în stilul trupelor rapp care folosesc motive din muzica populară cum ar fi Subcarpati sau Argatu .În ambele cazuri, rezultatul este unul surprinzător care îti oferă un plus de identitate si un curaj nesătios de a te întoarce la vechile izvoare nesecate încă.
      
Uneori te-ai fi întrebat dacă e sacrilegiu sau omagiu, dar tind să mă îndrept  către cea de-a doua categorie, deoarece spectacolul reuseste să ne apropie o Maria Tănase contemporană, debordând de viată si energie, exact cum a fost marea artistă. 

La final am vrut să mă alătur voluntarilor cu a le oferi flori, dar nu a fost posibil din cauza lipsei de sincronizare.Cu toate acestea m-am ales cu sansa de a adulmeca culisele, de a privi de aproape actori transpirati, inspirati , obositi, emotionati, descătusati din încordarea din timpul piesei. 
     
Când părăseam incinta m-am lovit de Pavel Barsos cu care am făcut o poză. M-am bucurat să -i observ printre spectatori pe unii actori din Brăila, pe unii cunoscuti si multi tineri cu totii încântati de concert. A fost o frumoasă seară de teatru în care mitul musical-ului prost s-a spart pentru mine...