Jan 26, 2015

VI



Te pătrunde sub clar de lună 

Eşti singur , lumina te suspină 

De la sfert treci la jumătate 

Cu luna în spate 

Urci greoi pe pante 

Citeşti şi scrii viitorul 

Trecutul s-a dus, şi-a luat zborul. 

Plângi şi iubeşti, nebune! 

Chipuri oarbe şi schingiuite în spume, 

dar ea rămâne, e caldă şi pulsează 

 Negura nopţii , lumina ei o înseninează 

şi iubirea zace dându-şi ultima suflare 

Cu jumătate de lună, îi voi da drumul pe mare.

Jan 22, 2015

Din ciclul personaje: Iustin Capră

Asa arăta Iustin Capră  când vorbea despre tara lui!
   
      Urăsc faptul că ne aducem aminte de valorile noastre nationale abia când le pierdem, dar asa e românul până va învăta să respecte. Nu vă voi spune cine a fost pentru că asta puteti afla si de pe wikipedia, în schimb, vă voi spune cum am avut deosebita plăcere de a-l cunoaste pe acest OM!
    La  Congresul International de Dacologie  "Dacia Revival" tinut la 30 iunie 2012 la Târgu Jiu, a urcat pe scenă un bătrânel simpatic cu mers aparent greoi. Nu ne asteptam la mare lucru, eram clasa a 9-a si nu ne putea uimi oricine. Însă, Iustin Capră s-a prezentat si ne-a spus simplu: De meserie, sunt român! 
   A tinut un discurs fascinant despre patriotism îndemnându-ne si pe noi să fim români. Despre sine nu a vorbit foarte mult, a preferat să elogieze tara în care s-a născut, să ne tină o lectie despre a fi oameni. A încheiat scurt si a plecat de pe scenă înainte de a apuca presedintele festivalului, dr. Napoleon Săvescu, să îi acorde premiul de virtuozitate. Cu o modestie coplesitoare, dar sinceră a urcat din nou pe scenă fără a spune un cuvânt în plus. Domnul Săvescu i-a înmânat premiul si l-a strâns de brat pentru a nu-l scăpa din nou. Abia în acel moment, am aflat că bătrânelul care a vorbit cu atâta înflăcărare este unul dintre cei mai mari inventatori pe care i-a avut România vreodată! 
   Rucsacul zburător este cel mai vestit între cele 114 inventii, cele mai numeroase fiind motoarele si autoturismele cu consum redus de energie. 
   Tot  atunci, am aflat că  de multe ori nu a avut bani pentru a-si breveta inventiile si se pare că nici statul român, pentru că în cele din urmă unele dintre ele au ajuns la NASA sub semnătura altora. A primit diverse premii si  posturi în Germania, Olanda si nu numai, dar a preferat să rămână acasă, să trăiască în căsuta sa din judetul Prahova. Îi luceau ochii când vorbea despre plaiurile natale, despre dealurile verzi si gardul de lemn... 
    Chiar dacă nu ar fi fost inventator tot l-as fi regretat pe ROMÂNUL Iustin Capră. Odihnească-se în pace! 

   Multumesc cu această ocazie organizatorilor festivalului si dlui col. Costică Gavrilă care si-a plimbat cercetasii cu dragoste de tară pe plaiuri străbune pentru a cunoaste oameni minunati precum acest inventator.
                          
            
                                                                                     Amintiti-vă din când în când să fiti români!

Jan 20, 2015

V


Cântec, momente , poezie
Indicaţii scenice,
Sloiuri de gheaţă
Topite dintr-o erezie
Şi doarme, şi visează
Cântă şi moare,
Se stinge, înviază
Iar iubirea plăpândă se înfioară
Mai taci, vioară ce te ascunzi în chitară,
Mai taci! nu ştii tu
că iubirea ce o cânţi

              este a mea?

Jan 19, 2015

On the way


     Numele lui e Vali.
 Are 8 frati. 
Părintii nu lucrează, trăiesc din alocatie.
 Are 12 ani si îi place foarte mult matematica.
 Privirea lui a fost dresată să stârnească milă...


Jan 15, 2015

Coboară-n jos ,luceafăr blând...


      
               Încă o zi a lui Eminescu prin care era să trec pe nesimțite. Până acum 2h nici măcar nu stiam că astăzi suntem pe 15 ianuarie, pentru că la fel ca în anul trecut scoala care ne educă nu s-a obosit să ne amintească sărbătoarea natională care ar trebui măcar în gând, printr-un vers să pulseze în mintea fiecărui român. Sunt revoltată de mine, de colegii mei, de scoala în care învăt, de profesorii pe care îi am la clasă. În conditiile acestea mă întreb dacă mai este Eminescu o valoare... noroc că acum avem un presedinte "vrednic si destoinic" care a vorbit pertinent despre poetul nepereche . Sunt tristă. M-a cuprins o melancolie eminesciană împletită cu dor de codru.

                                                  Coboară-n jos ,luceafăr blând...
                                       

Jan 11, 2015

Educația ne-o facem si singuri!

   Mă tot gândesc de ceva  vreme să scriu despre educație. Stați linistiți! nu despre cea din scoli pe care majoritatea o refuză din cauza atâtor reforme, ci despre lucrurile care ne influintează atât  atitudinea fată de scoală cât si caracterul.
   S-a dovedit că din punct de vedere psihologic primii 7 ani de viată sunt esentiali. Atunci, părintii prin comportamentul lor si prin atentia pe care le-o acordă copiilor le implementează valorile si îi modelează mai mult sau mai putin, le trasează primele axe .
   Trebuie să recunosc, asta nu mai este valabil acum . Părintii ori lucrează în străinătate ori sunt prea ocupati cu jobul pentru a le acorda copiilor cei "7 ani de acasă" sau dacă o fac, o fac fugitiv fără să le suplinească întreaga nevoie de afectivitate. Asa că prichindeii din ziua de azi ajung să primească "educația" de la o societate lipsită de valori, de la reclame, mass-media si nu în ultimul rând de pe internet cu tot ceea ce oferă el.
   Până la o anumită vârstă primesti tot ce îti iese în cale, apoi începe perioada selectiei în urma căreia devii apt să alegi, însă dezavantajul constă tocmai în faptul că multe lucruri ne sunt băgate pe gât în scop comercial fără a avea posibilitatea de a alege.

   Posibilitatea fascinantă de care dispunem odată cu toată această furtună de informatii de care suntem asaltați este că ne putem foarte simplu autoeduca. E nevoie doar de curajul de a iesi din turmă, de a fi original, de a lăsa deoparte superficialitatea si de a-ti impune tu propriile valori pe care să le respecți chiar dacă nimeni nu o mai face.
   Poate par greu de recunoscut. Valorile sunt acele lucruri, fapte, credinte, care ne stârnesc admiratia prin bunătate, frumos, adevăr, devotament si care ne fac să reflectăm că până la urmă asta înseamnă să fii într-adevăr om.
   Prin emisiuni au început să apară astfel de exemple : grupuri de tineri care au iesit să dea zăpada pentru că nimeni altcineva nu o face, artisti care pleacă din emisiuni  doar pentru că le-a fost tara jignită ca să nu mai spun de acei oameni extraordinari care renovează clădiri vechi sau pur si simplu aduc un zâmbet pe față semenilor într-un fel sau altul.La scară mică acestea se pot realiza printr-un loc oferit în autobuz, un ambalaj aruncat la cos si nu pe jos( să existe si cosuri!). Prea putin însă aflăm despre astfel de lucruri ce ne sunt prezentate ca rarități, desi nu sunt chiar asa, la ordinea zilei fiind crimele, violurile, scandalurile de orice fel si  nu mai continui.
   Acum închei cu o întâmplare la care am fost martoră. Cu câteva zile înainte de revelion două fete au construit un om de zăpadă pentru a sărbători iarna. Au muncit câteva ore la el si era aproape de statura unui om, o adevărată ispravă. Toti pustii  care treceau de mână cu părintii lor se uitau mirați si se bucurau de privilegiul de a vedea o asemnea arătare din desenele animate sau dintre ornamentele pentru Crăciun. A doua zi chiar am văzut un grup de pici care se jucau în jurul lui fericiți  . În dimineata de întâi ianuarie i-am găsit capul spart de o pocnitoare. A doua zi reparat si peste alte două zile era la pământ, nu mai rămăsese din el decât un morman de zăpadă cu bătul înfipt într-o parte. Arăta sumbru si toti pustii care se bucuraseră până atunci de el  se opreau parcă să îi aducă omagiul. I-am întrebat în seara aceea dacă ei l-au stricat, dar au sărit revoltati si tristi spunând că un anume Dragos de la blocul X.
   De ce a furat motivul de bucurie a mai mulți copii si adulți? Unde e respectul pentru frumos, pentru tradiție? De ce nu l-a învățat nimeni pe Dragos ce e binele si ce e răul? Sper că va veni o zi în adolescența sa când îsi va da singur seama si va acționa ca atare ...
Educația ne-o facem si singuri, numa' să vrem!

Jan 9, 2015

Book review: SONS AND LOVERS D.H. Lawrence

I haven't read an entire book in english for a long time. This one comes from Penguin Popular Classics. I think that this project is great for making known such old good  but difficult to read books. It would be great if we had this project in Romania so that classics become readable. Dimitrie Cantemir would have given the editors a lot of work.

I love this book. It's about family, love affairs and how a mother can live through her son's life when her own is a failure. Mrs. Morel is a lady descended from a good family . That's way she cannot give up her nobility and implements it to her children as a the way of being, the aim they should reach at. She married a man whom she loved very much, but who lied her in terms of money and destroyed the purity of their feelings .

She turned to her children and made them socially important people in spite of their father being an alcoholic. She is the kind of powerful women who can lead not only families, but also states.
Her firstborn boy, William , whom she loved most, was finally working in London, gaining pretty much and everybody made positive prospects about his future.

 Unfortunately, he linked to a insensible girl of high- class who only knew how to love and made herself loved as he said. It amused me when he exclaimed to his mother during a visit:"Mom, she's not like you! She never reads a book!She doesn't think very much..." and the fact was more than true because he caught her staying with a book in her hand without reading and  even more irritating without being capable to speak about a single line. Moreover , this superficial girl looked down on his sister, Annie, and treated her like a slave.

Anyway , Mrs Morel had put all her hopes in this man , but she felt he's going to ruin himself with this girl. He soon became ill and died. Mrs Morel was totally devastated until the other son , Paul, got pneumonia and gained all of her attention, of her being. Now she turned to this son.

He had problems with love . He said once to his mother that he couldn't truly love before her death... this is the key of the novel as i see it.  Paul Morel was a painter and had an adventurous youth. You have to read it! Her mother's death  would have a strong impact upon him. Would he follow her in death or would he find the necessary power to go on?

Jan 5, 2015

IV

                                                        
Val, umbră , mister
Zboară, bate vântul
Şi aveam dreptate
Se duce şi luceşte
Se desparte în şoapte
Lumină şi fragmente
Ea se îndreaptă spre zări
Şi-i înlănţuieşte.
Prometei înlănţuiţi
Târâţi spre infinit
Asta am fost noi
                                                Ce ciudat sună am fost"