Is it the sky or not?

Looking in the mirror could reveal beauty as you don't know it yet

peeking through the mirror's eye we could but notice the yet unprevailing beauty over rust

7-8 mai 2013 (din seria carnețelul cu minuni)

Aseară am fost în căutare de stele

Le-am ronțăit printre măsele
Cerul tot s-a golit deodată
M-am speriat și le-am scuipat îndată
Dar vai! apucasem să înghit din ele
Și de aceea, cerul are acum mai puține stele
Numără-le și vei vedea
Cerul are mai puține stele
Și e doar vina mea.

Painting the sky

Sometimes the sky has all the colors of your soul.

14 mai 2013( din seria carnețelul cu minuni)

Am văzut în ochii tăi
lumină
Și am început să plâng
de fericire
Mi-am înghițit suferința
Într-un nod adânc
Ce s-a spart în toată ființa
Am lepădat negrul de pe tălpi
pământul negru și cleios
Oare câtă suferință poartă?
noroiul umed și rece
nu e viu sau mort,
ci este singurul care moare
si renaște în fiecare zi

Odă Ei (din seria carnețelul cu minuni)

Trupul ei ascunde
Adâncimi și înălțimi
Nebănuite vouă.
Poți începe de unde vrei
De sus sau de jos.
Ei îi e indiferent.
Dulcețile trupului nu i le poți descoperi
Decât explorând
Urci ușor pe dealurile-i străvezii
Forme pline, robuste
Exagerate și proaspete
În dreptul munților mamelari
Pe care pășești încet,
Senzual, cum te apropii de marile trofee.
Iubita mea mai este învăluită
Și în râuri cristaline
Și în haine verzi
Și în colorituri schimbătoare
Fine ca iarba câmpului
Aspre ca țepii de brad,
Pentru mângâieri dulci și tandre
Cobori spre nisipul pubisului marin
Acolo vei fi desfătat
De căldura trupului
Înfierbântat deja de soare
Te poți lăsa în brațele sărate ale mării
Ea va avea grijă de tine
Sau te va trimite
Spre înălțimile de unde ai venit.
Vii din trupul ei,
Trăiești pe trupul ei,
Te îngropi în trupul ei.
E voluptatea formelor,
A întregului,
E sex pur.
Nu mă judecați!
Am făcut dragoste cu natura

oh, is it love?

What's up, guys? Have you fallen in love?

no. man

 we are just friends <3

Zi regală la Brăila

În ziua de 19, martie Brăila a fost onorată să îl aibă ca oaspete pe Principele Radu al României. 

În intervalul orar 15-18, Principele a vizitat Muzeul de Istorie - cauza venirii sale aici fiind adoptarea de către muzeu a numelui de Carol I -, C.N. Nicolae Bălcescu si Biblioteca Județeană "Panait Istrati". 

La colegiul național a adresat un frumos discurs motivațional tinerilor brăileni care au rămas profund impresionați de cuvintele încurajatoare si patriotice. A început prin a sublinia rolul familiei sociale, biologice și locale pentru dezvoltarea normală a fiecărui individ. Le-a pus o întrebare simplă: cine a inventat Google? Doi tineri în vârstă de doar 17 ani. Concluzia: fiecare poartă în el potențialul a ceea ce poate deveni, colosalul se poate naște de oriunde, iar distanța dintre vis si realitate nu e atât de mare precum pare. Calea de a diminua această discrepanță a fost expusă de către Principe adăugând că fiecare dintre noi trebuie să își descopere acel ceva măreț pe care să îl împlinească. 

În continuare, la Biblioteca Județeană a fost întâmpinat cu bucurie de către personal si un mic public. 

Fotografii îl asaltau de peste tot, dar Alteța Sa cu o modestie aparte primea cu interes informațiile despre biblioteca si despre Colecția Regală pregătită special pentru vizita Sa. A semnat cu răbdare toate cărțile sale aflate în posesia bibliotecii fiind uimit de dotarea acesteia cu materiale regale si scrieri vechi. 

Faptul că familia regală a avut dintotdeauna o relație bună cu copiii nu s-a dezmințit, deoarece 

Principele a glumit cu prichindeii adunați la Ludotecă încurajându-i în activitățile lor artistice si rugându-i să îi prezinte creațiile lor. 

Vizita a luat sfârșit cu un schimb de daruri între bibliotecă si Principe urmat de o fotografie de grup alături de însoțitorii săi: Primarul Brăilei Aurel Simionescu si Președintele Consiliului Județean Viorel Mortu.

Un ajutor pentru tineri, un ajutor pentru țară!

Pe 18-19 martie la Hotelul Traian a avut loc Târgul de joburi pentru tineri, organizat de Blocul National Sindical. Ce este acesta? Cea mai simplă cale de comunicare între piața muncii si elevi de peste 16 ani/ șomeri, dar mai ales toți cei ce vor să muncească.

Se oferă consiliere profesională, posibilitatea de a face cursuri de calificare si recalificare, inclusiv pentru cei care nu au luat Bac-ul, încurajându-i pe toți să își găsească un loc unde să își câștige pâinea în mod cinstit si eficient. Pe perioada cursului li se vor asigura bani de mâncare si transport în cazuri urgente. Practic, este vorba despre o interfață între tineri si universități, respectiv angajatori. De asemenea, urmarea unor cursuri la distanță devine facilă pentru cei interesați, iar consilierea juridică acordată va face ca fiecare angajat să își cunoască drepturile si să le folosească în avantajul său. Spre exemplu, tânărul va ști că nu trebuie să accepte să lucreze fără un contract individual de muncă ori fără carte de muncă și un fapt mai puțin cunoscut este acela că în momentul în care îți muți domiciliul pentru a lucra în alt oraș, ai dreptul la o suma oarecare de bani pentru a te putea instala în noua locație.

În cazul celor cu potențial de antreprenori, consilierii BNS se vor ocupa de formarea lor până în a-i ajuta să obțină fonduri europene nerambursabile astfel încât să pună bazele propriului IMM.

Chiar si cei care vor să plece în altă tară primesc asistenta necesară: cursuri de limbă si o informare minuțioasă cu privire la drepturile lor în noua țară si modul în care pot contribui pentru obținerea unei pensii, etc.

Nu în cele din urmă, cel mai util aspect pare a fi programul de ucenicie. Mulți termină o facultate cu master, licență , poate si doctorat si nu lucrează în domeniul pe care l-au studiat pentru că angajatorul le solicită cei "doi ani de experiență" obligatorii. Prin acest program, absolventul va putea propune angajatorului un contract de ucenicie care presupune decontarea salariului angajatului din fondurile Casei de Asigurări. Astfel, ambii vor avea de câștigat, tânărul se formează si își acumulează prețioșii ani de experiență, iar cel care l-a angajat va avea o mână de om în plus pe care nu este nevoit să o plătească.

Toate aceste servicii sunt gratuite, deoarece sunt finanțate de fondurile europene. 

Acestea sunt mesajele pe care le-a transmis președintele BNS, Dumitru Costin, tinerilor brăileni cu ocazia conferințelor. Dorința lui cea mai ardentă a fost aceea de a-i asigura că au un sprijin pentru când vor fi nevoiți să își câștige singuri traiul.

La târg au participat toate firmele si instituțiile din Brăila cu locuri disponibile pentru angajare, inclusiv investitorul străin Yazaki. Primarul Aurel Simionescu a subliniat faptul că noua companie japoneză este dispusă să își școlească singură angajații în cursuri de pregătire de câte trei luni prin țară, dar că s-au lovit de reticenta tinerilor de a pleca din oraș, tot el i-a încurajat spre schimbare si implicare.

Au fost prezentate si ofertele de voluntariat care fac deosebirea la un CV din partea Asociației Proilavia si Prodemocrația Brăila. Tinerii pot beneficia de asistență și informare fie la sediul BNS Brăila de la Liceul de chimie, fie înscriindu-se pe platforma online www.garantiitineri.ro. 
infoest

Trezire

    A trăi pe Pământ înseamnă a atinge cerul. Să te scoli în fiecare dimineață cu un sentiment adânc de mulțumire și recunoștință pentru n motive. Apoi să saluți pe rând Soarele cu un surâs, Pământul cu un pas ca într-un joc păgân "De-a baba oarba" în care Dumnezeu îți dezleagă basmaua și îți arată plină și întreagă creația.
    Pentru a continua îți este suficient să îți spargi sufletul în mii de bucăți pe care cu multă răbdare să le lipești cu un dram de iubire și credință. După care te îmbraci în mozaicul cel nou cu o altă pereche de ochi prin care Dumnezeu îți va arăta raiul.
     Renăscut acum trăiești pe Pământ  cu mâna ținându-te de cer; cu degetul arătător gâdili norii, iar cu cel mic mângâi o stea în timp ce noroiul greu îți atârnă pe tălpi crescându-ți aripi.

Water drops

Picături  ce surpă "stâlpii lumii"G. Bacovia. Nu e ciudat cum gheața se topește din cauza apei ca și cum diferența nu ar consta doar în starea de agregare...

Și noaptea poate avea culorile ei...

Lipoveanca (II)

    Era aglomeraţie. Printre zeci de capete , fetiţa de trei anişori, nevinovată şi confuză, fusese târâtă sau abia, abia se ţinuse după mamă gâfâind uşor. Bunica, printre cele mai populare femei din micul sat, se oprise să stea de vorbă cu o cunoştinţă. În mintea fetiţei dolofane nu se afla decât dorinţa de a merge după spectacol la bufet cu unchiul cavaler şi de a fi servită cu prăjituri din acelea foarte gustoase cu glazură de ciocolată sau cu o cireaşă caramelizată în vârf. Acest eveniment era mult prea apetisant pentru a suporta amânare. Era o pierdere de vreme să se ţină după fusta mamei prin mulţime, ca să nu mai spun că era obositor şi plictisitor să asculte zumzetul mulţimii înainte de serbare. Fiecare mamă îşi lăuda copilul cu zel, mai ales ţinutele la care munciseră atât de mult. Se mai schimba şi câte o bârfă, vorba satului.

    Ea, mămica mea , în amalgamul de lume nu se putea gândi decât la prăjiturile de la bufet, aşa că s-a dus direct acolo, sărind peste partea cu spectacolul, trecând direct la mult aşteptata prăjitură.

   La bufet se afla un grup de lipoveni veseli veniţi cu vaporul pentru a face schimb de mărfuri cu combinatul. Micuţa fetiţă blondă la păr şi la chip, dolofană, mai-mai că se confunda cu noii veniţi. Printre ei se afla şi un cuplu care nu putea avea copii şi curând a început lupta pentru mica Elena, Lenuţa sau Lili cum i se spunea pe vremea aceea. Văzând fetiţa a nimănui mai în glumă mai în serios care mai de care se întrec în a o adopta mai ales că le şi semăna. Noroc că în timpul înflăcăratelor discuţii a apărut nea Tudor Poştarul care a recunoscut-o imediat ca fiind fata lui Milea Costică şi le-a tăiat elanul lipovenilor, mai ales că se avea bine cu familia fetiţei.

    În vreamea aceasta, mama copilei o căuta înnebunită prin toată sala de festivităţi. Îi întreba disperată pe toţi cunoscuţii şi necunoscuţii ce-i ieşeau în cale până când o femeie din sat îi spune: Ce-mi dai ca să îţi spun unde e? Cu cât o vinzi?

-   Hai, fă, Leano! Eu mă chinui să dau de fată şi ţie îţi arde de glume? În sfârşit aflase că e la bufet. Tot timpul cât o căutase îi fiersese sângele în vene, fusese agitată, nu ştiuse ce să facă, unde să se mai ducă, neliniştea o cuprinsese cu totul şi avea tot felul de gânduri negre. Descoperirea profundă a instinctului matern la primul copil o uimea pe mama tânără. Simţea în acelaşi timp o dragoste intensă pentru fetiţa rătăcită, dar şi enervare pentru că îi scăpase de sub control. Se întreba unde poate fi? Cu cine? O fi luat-o cineva în îmbulzeală? Se afla într-o mare de incertitudini, însă iată! Furtuna se risipeşte prin două cuvinte: La bufet! Dar asta nu înseamnă că totul e în regulă, aleargă iute să vadă dacă fata era într-adevăr acolo. În îmbulzeală zări o fetiţă în rochiţă albă, era aşezată cu spatele un pic mai deoparte de masa unor străini, dar astfel încât o puteau admira cu toţii. Chiar i se părea că acei străini blonzi, cu ochi albaştri şi dialect ciudat discutau şi glumeau pe seama fetiţei ei. Totul se petrecu într-o secundă urmată de un moment de agitaţie, dar se linişti din nou. Lângă scaunul fetei, în picioare , un profil de bărbat înalt, uscăţiv, cu nasul cârn- nea Tudor Poştarul. Părea îngerul păzitor al copilului ei .

   Curând nea Tudor i-a dat mamei fetiţa în primire şi i-a explicat cum pe lipoveni îi bătea gândul să o adopte pe micuţă dacă nu avea părinţi. S-au făcut prezentările şi inima tinerei mămici era plină de mândrie şi dragoste la laudele străinilor care erau într-adevăr prietenoşi. Mama a sărit imediat la gâtul bunicii şi mai târziu a spus cu glas nevinovat că dorea o prăjitură.
Dar o amânaseră pentru altă dată, se întâmplaseră destule acum. Spectacolul începuse de mult, dar totuşi o luă de mână cât de strâns putu şi merseră în sala de cultură, desigur după mii de mulţumiri către nea Tudor Poştarul care avea s-o numească de-acum încolo pe fetiţă: Lipoveanca.

Lipoveanca (Partea I)

Cred că era de vârsta verişorului meu , Rareş , adică în jur de 3-4 anişori când a avut loc straşnica întâmplare. Dar să începem cu începutul. Era seară, ne pregăteam de culcare . Eu eram încă sub frenezia melodiei „Nebun de alb” a lui Emerik Imre, pe versurile regretatului Păunescu :

“Şi te iubesc cu milă şi cu groază

  Tot ce e al tău mi se cuvine mie,

  Ca un nebun de alb ce capturează

  Regina neagră pentru veşnicie.”

Apare mama, înveşmântată în aburi şi în prosoape colorate. După o binemeritată baie părea de-a dreptul transfigurată: era mai blondă ca niciodată, ochii de obicei de un verde spălăcit, erau acum limpezi, părul de o lungime rapunzelică abia stătea stăpânit într-un turban ce părea că va ceda în orice moment. Era roşiatică ca o copilandră în prezenţa unui tânăr  chipeş. Nu m-am putut abţine: „Mămica mea cu chip slavon şi nume de regină” . Pe moment, m-a crezut poetă , dar i-am explicat că e doar un vers din poezia mult îndrăgită. Apoi a început să analizeze cât adevăr am putut spune în câteva cuvinte. Am pornit fără să vreau o avalanşă. Abia acum realizam că avea figură de rusoaică. Chipul slavon se caracterizează de obicei prin tenul blond şi ochi verzi-albăstrui adânciţi, aparent inexpresivi. Brusc mintea mea a creat o legătură cu faptul că ascultam amuzată cuvintele în rusă spuse de mama cu accentul lor ciudat când eram mai mică. Nume de regină, cât adevăr, Elena – împărăteasă şi mama lui Constantin cel Mare, doamna lui Al. I. Cuza şi lista continuă…

Astfel s-a declanşat povestea: nea Tudor Poştaşul mereu i-a spus mamei Lipoveanca. Motivul? o serbare de sfârşit de an la Căminul Cultural din Chiscani, satul unde a copilărit mama. Fiind singurul mod de distracţie la acea vreme, bunica şi-a înşfăcat fetiţa ce arăta ca o mică prinţesă cu rochiţă albă scurtă cu steluţe roşii pe margine şi bolero alb. Bunica i-o făcuse, adică mama mamei mele, sună atât de comic şi bizar. Oricum având meseria în mână, îi era mai mare dragul să-i confecţioneze tot felul de hăinuţe de se mira tot satul , iar inima tinerei mămici se încărca de fiecare dată de o puternică mândrie.